BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie publică. – Din băiaș + suf. -iță. substantiv femininbăieșiță
BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Din băieș + suf. -iță. substantiv femininbăieșiță
băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe substantiv femininbăieșiță
BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie1 publică – Băiaș + suf. -iță. substantiv femininbăieșiță
BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță. substantiv femininbăieșiță
BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie publică. substantiv femininbăieșiță
BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Mai ales în Transilv.) 1. Soție de băieș2. 2. Femeie care servește într-o întreprindere minieră (la suprafață sau în mină). substantiv femininbăieșiță
băieșiță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | băieșiță | băieșița |
plural | băieșițe | băieșițele | |
genitiv-dativ | singular | băieșițe | băieșiței |
plural | băieșițe | băieșițelor |