bârâit definitie

credit rapid online ifn

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bârâi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bâr. verb tranzitivbârâi

bî́rîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196). verb tranzitivbîrîĭ

credit rapid online ifn

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie verb tranzitivbârâi

bărăì v. a toca din gură: femeie, ce tot bărăi? CAR. [V. bâr]. verb tranzitivbărăì

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi. verb tranzitivbârâi

BÎRÎÍ, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una, repede și mult, fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor. Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?.. Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARA­GIALE, O. II 37. Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a insista (pe lîngă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva. verb tranzitivbîrîi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibârâit

bârâit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bârâit bârâitul bârâi bârâita
plural bârâiți bârâiții bârâite bârâitele
genitiv-dativ singular bârâit bârâitului bârâite bârâitei
plural bârâiți bârâiților bârâite bârâitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z