bîrdán n., pl e și urĭ (met. din tirban). Mold. Iron. Pîntece mare. Zidu face bîrdan, se abate din linia perpendiculară cu mijlocu și poate pricinuĭ căderea. Zmeu (adică sfoara zmeuluĭ) face bîrdan, sfoara zmeuluĭ nu e bine întinsă fiindcă vîntu e slab. substantiv neutrubîrdan
BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec. substantiv neutrubârdan
BÎRDÁN, bîrdane, s. n. (Regional) Stomac de vită (sau, ironic, de om); burduhan. – Variantă: bărdán s. n. substantiv neutrubîrdan
bărdan n. stomacul boului. [Contras din bărdăhan]. temporarbărdan
BĂRDÁN s. n. v. bîrdan. temporarbărdan
burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan]. temporarburduhan
bârdan | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bârdan | bârdanul |
plural | bârdane | bârdanele | |
genitiv-dativ | singular | bârdan | bârdanului |
plural | bârdane | bârdanelor |