BUTUCÁȘ, butucași, s. m. Butucel. – Din butuc + suf. -aș. substantiv masculinbutucaș
BUTUCÁȘ, butucași, s. m. (Rar) Butucel. – Butuc + suf. -aș. substantiv masculinbutucaș
butucaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | butucaș | butucașul |
plural | butucași | butucașii | |
genitiv-dativ | singular | butucaș | butucașului |
plural | butucași | butucașilor |