BUTÓN s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton]. substantiv masculinbuton
BUTÓN I. s. n. 1. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică. 2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism. 3. mică papulă, bubuliță de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsă (1). 2. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite. (< fr. bouton) substantiv masculinbuton
butón1 (nasture) s. m., pl. butóni substantiv masculinbuton
butón2 (comutator) s. n., pl. butoáne substantiv masculinbuton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învârtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Fr. bouton. substantiv masculinbuton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton. substantiv masculinbuton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă mică, de obicei rotundă, care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21. Mama intră în casă, răsucește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50. Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.2. Un fel de nasture mobil de metal, de sidef etc. (astăzi rar întrebuințat) cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Butoni de manșetă. ♦ Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește butoniera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. Mănuși încheiate cu butoni. substantiv masculinbuton
BUTÓN s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton]. substantiv neutrubuton
BUTÓN I. s. n. 1. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică. 2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism. 3. mică papulă, bubuliță de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsă (1). 2. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite. (< fr. bouton) substantiv neutrubuton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învârtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Fr. bouton. substantiv neutrubuton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton. substantiv neutrubuton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă mică, de obicei rotundă, care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21. Mama intră în casă, răsucește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50. Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.2. Un fel de nasture mobil de metal, de sidef etc. (astăzi rar întrebuințat) cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Butoni de manșetă. ♦ Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește butoniera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. Mănuși încheiate cu butoni. substantiv neutrubuton
buton substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | buton | butonul |
plural | butoane | butoanele | |
genitiv-dativ | singular | buton | butonului |
plural | butoane | butoanelor |
buton substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | buton | butonul |
plural | butoane | butoanele | |
genitiv-dativ | singular | buton | butonului |
plural | butoane | butoanelor |