Alege sensul dorit: buton -substantiv masculin buton -substantiv neutru

buton definitie

credit rapid online ifn

BUTÓN s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton]. substantiv masculinbuton

BUTÓN I. s. n. 1. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică. 2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism. 3. mică papulă, bubuliță de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsă (1). 2. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite. (< fr. bouton) substantiv masculinbuton

credit rapid online ifn

*butón m. (fr. bouton). Nasture mobil p. cămășĭ. – Și boton (it. botonne). substantiv masculinbuton

butón1 (nasture) s. m., pl. butóni substantiv masculinbuton

butón2 (comutator) s. n., pl. butoáne substantiv masculinbuton

buton n. nasture mic (de cămașă). substantiv masculinbuton

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învârtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1).Fr. bouton. substantiv masculinbuton

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton. substantiv masculinbuton

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă mică, de obicei rotundă, care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune meca­nică sau electrică. Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21. Mama intră în casă, răsu­cește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50. Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.2. Un fel de nasture mobil de metal, de sidef etc. (astăzi rar întrebuințat) cu care se încheie gulerele, man­șetele etc. Butoni de manșetă. ♦ Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește buto­niera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. Mănuși încheiate cu butoni. substantiv masculinbuton

BUTÓN s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton]. substantiv neutrubuton

buton, butoane s. n. (intl.) cuțit cu buton. substantiv neutrubuton

BUTÓN I. s. n. 1. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică. 2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism. 3. mică papulă, bubuliță de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsă (1). 2. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite. (< fr. bouton) substantiv neutrubuton

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învârtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1).Fr. bouton. substantiv neutrubuton

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton. substantiv neutrubuton

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă mică, de obicei rotundă, care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune meca­nică sau electrică. Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21. Mama intră în casă, răsu­cește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50. Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.2. Un fel de nasture mobil de metal, de sidef etc. (astăzi rar întrebuințat) cu care se încheie gulerele, man­șetele etc. Butoni de manșetă. ♦ Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește buto­niera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. Mănuși încheiate cu butoni. substantiv neutrubuton

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibuton

buton  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buton butonul
plural butoane butoanele
genitiv-dativ singular buton butonului
plural butoane butoanelor
buton  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buton butonul
plural butoane butoanele
genitiv-dativ singular buton butonului
plural butoane butoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z