burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab. substantiv masculinburețar
burețar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | burețar | burețarul |
plural | burețari | burețarii | |
genitiv-dativ | singular | burețar | burețarului |
plural | burețari | burețarilor |