BUND s.n. Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). [Pl. -duri. / < germ. Bund]. substantiv neutrubund
BUND s. n. asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). (< germ. Bund) substantiv neutrubund
bund (livr.) s. n., pl. búnduri substantiv neutrubund
BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund. substantiv neutrubund
bund substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bund | bundul |
plural | bunduri | bundurile | |
genitiv-dativ | singular | bund | bundului |
plural | bunduri | bundurilor |