bum definitie

credit rapid online ifn

BUM1 s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom]. substantiv neutrubum

BUM2 s.n. v. boom. substantiv neutrubum

credit rapid online ifn

BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee. substantiv neutrubum

bum, interj. care arată bubuitu (tunetu). substantiv neutrubum

bum, interj. care arată sunetu tobeĭ (al bubuiturilor). substantiv neutrubum

bum interj. substantiv neutrubum

bum ! int. exprimă sunetul tobei. substantiv neutrubum

BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee. substantiv neutrubum

BUM interj. Onomatopee care exprimă zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. substantiv neutrubum

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibum

bum  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bum bumul
plural bumuri bumurile
genitiv-dativ singular bum bumului
plural bumuri bumurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z