bulevard definitie

bulevárd (bulevárde), s. n. – 1. (Înv.) Bastion. – 2. Arteră urbană, stradă. Fr. boulevard. – Der. bulevardier, adj. (de bulevard; în literatură: de restrînsă folosire artistică, destinat marelui public), din fr. boulevardier. substantiv neutrubulevard

BULEVÁRD s.n. Stradă largă, dreaptă, în general mărginită de plantații de arbori. [< fr. boulevard]. substantiv neutrubulevard

BULEVÁRD s. n. stradă largă, dreaptă, cu circulație intensă. (< fr. boulevard) substantiv neutrubulevard

bulevard, bulevarde s. n. (iron. – la fotbal) apărare ușor penetrabilă de către atacul advers. substantiv neutrubulevard

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori. – Fr. boulevard. substantiv neutrubulevard

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd. substantiv neutrubulevard

*bulevárd n., pl. e (fr. boulevard, d. germ. bollwerk, bastion). Vechĭ. Bastion. Azĭ. Stradă lată plantată cu arborĭ. Fig. Bastion, ceĭa ce servește la apărare: Carpațiiĭ aŭ fost bulevardu românimiĭ, dreptatea e bulevardu statelor. substantiv neutrubulevard

bulevard n. 1. întăritură umplută cu pământ: poruncind să ducă toate tunurile pe bulevarduri BĂLC.; 2. fig. tot ce servă pentru apărare și protecțiune: Carpații fură bulevardul naționalității române; 3. stradă largă plantată de ambele laturi cu arbori: bulevardul Carol. substantiv neutrubulevard

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard. substantiv neutrubulevard

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori de-a lungul trotuarelor. Bulevardul gării se întinde către inima orașului curat și gătit cu tei. SAHIA, N. 54. Pe atunci nu erau cluburi, presă, bulevard. GHICA, S. 86. substantiv neutrubulevard