bujlă definitie

bújlă f., pl. e (vsl. bydlo, de unde și ceh. bydlo, sediŭ, locuință. Cp. cu lodbă, față de lozbă. Bern. 1, 112). Mold. Căsuță, cocioabă, chițumie. – În nord și bujdă, pl. e; dim. bujdeáŭcă, pl. eucĭ, în sud bojdéŭcă, pl. ĭ; în Trans. bujdúlă, pl. e. V. budă. temporarbujlă