bujie definitie

BUJÍE s.f. 1. Dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. Tijă flexibilă sau rigidă, folosită ca sondă în chirurgie. [Gen. -iei. / < fr. bougie]. substantiv femininbujie

BUJÍE s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie) substantiv femininbujie

BUJÍE, bujii, s. f. Dispozitiv cilindric al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. – Fr. bougie. substantiv femininbujie

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile substantiv femininbujie

BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie. substantiv femininbujie

BUJÍE, bujii, s. f. Dispozitiv cilindric al unui motor cu explozie, înzestrat cu doi electrozi, între care se produce scînteia electrică necesară aprinderii amestecului carbu­rant. Fura bujiile bune de la tractorul lui Iordănete și le punea la al lui. DUMITRIU, V. L. 114. substantiv femininbujie