BUFETIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care ține (sau servește la) un bufet. [Pron. -ti-er. / < fr. buffetier]. substantiv masculin și femininbufetier
BUFETIÉR, -Ă s. m. f. cel care ține (servește la) un bufet (2). (< fr. buffetier) substantiv masculin și femininbufetier
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Fr. buffetier. substantiv masculin și femininbufetier
bufetiér (-ti-er) s. m., pl. bufetiéri substantiv masculin și femininbufetier
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier. substantiv masculin și femininbufetier
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet sau servește la un bufet. Bufetierul teatrului. – Pronunțat: -ti-er. substantiv masculin și femininbufetier
bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére substantiv masculin și femininbufetieră
bufetier substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bufetier | bufetierul | bufetieră | bufetiera |
plural | bufetieri | bufetierii | bufetiere | bufetierele | |
genitiv-dativ | singular | bufetier | bufetierului | bufetiere | bufetierei |
plural | bufetieri | bufetierilor | bufetiere | bufetierelor |