bucățelire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebucățelire
- Vezi aici mai multe rimebucățelire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubuc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bucăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică). verb tranzitivbucățeli
bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă verb tranzitivbucățeli
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică). verb tranzitivbucățeli
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) A tăia în bucățele, a îmbucătâți. (Refl. pas.) Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEMPORANUL, I 198. verb tranzitivbucățeli
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibucățelire
| bucățelire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bucățelire | bucățelirea |
| plural | bucățeliri | bucățelirile | |
| genitiv-dativ | singular | bucățeliri | bucățelirii |
| plural | bucățeliri | bucățelirilor | |