BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea. verb tranzitivbucela
bucelat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bucelat | bucelatul | bucelată | bucelata |
plural | bucelați | bucelații | bucelate | bucelatele | |
genitiv-dativ | singular | bucelat | bucelatului | bucelate | bucelatei |
plural | bucelați | bucelaților | bucelate | bucelatelor |