BUCCINATÓR s.m. Mușchi al obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. ♦ Nerv din regiunea obrajilor. [< fr. buccinateur]. substantiv masculinbuccinator
BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator) substantiv masculinbuccinator
buccinatór s. m., pl. buccinatóri substantiv masculinbuccinator
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur. substantiv masculinbuccinator
buccinator substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | buccinator | buccinatorul |
plural | buccinatori | buccinatorii | |
genitiv-dativ | singular | buccinator | buccinatorului |
plural | buccinatori | buccinatorilor |