BUBÓN s.n. (Med.) Adenită care se dezvoltă în regiunea inghinală și axilară. [< fr. bubon, cf. gr. boubon – stinghie]. substantiv neutrububon
bubón n., pl. oane (fr. bubon, d. vgr. bubón. V. bubă). Adenită. – Pop. babon (ngr. babûna). substantiv neutrububon
bubón s. n., pl. buboáne substantiv neutrububon
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon. substantiv neutrububon
bubon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bubon | bubonul |
plural | buboane | buboanele | |
genitiv-dativ | singular | bubon | bubonului |
plural | buboane | buboanelor |