buștean definitie

bușteán (bușténi),1. Trunchi de copac tăiat. – 2. (Rar) Lemn ars. – Var. boștean, (Mold.) buștihan.Mr. buștină „funingine”. Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese săs. bumstam, din germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvîntului, dar care nu corespunde prezenței din mr., și nici der. buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Trans., incendiu, devastare). În toți acești der. pare a se recunoaște un reprezentant al lat. bustum „ars” sau „rug”. substantiv masculin buștean

bușteán s. m., pl. bușténi substantiv masculin buștean

BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere. ◊ Expr. A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. substantiv masculin buștean

bușteán m., pl. enĭ (sas. bumštam, germ. baum-stamm, trunchĭ de copac. cp. și cu buștihan). Vest. Trunchĭ de copac tăĭat și fără ramurĭ. Fig. Om prost. Adv. A dormi buștean, a dormi búmben, a dormi butuc, adînc, greŭ, dus. V. butuc, cĭolpan. substantiv masculin buștean

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean ? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr´un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean. substantiv masculin buștean

BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec. substantiv masculin buștean

BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac (de obicei întreg) tăiat și curățit de crengi; partea tulpinii rămasă în picioare, după tăiere, cu rădăcinile înfipte în pă­mînt. V. butuc, buturugă. Înșfăcă într-o singură mină gleznele subțiri ale lui Ioniță... și așa, purtîndu-l ca pe un buștean, porni spre poartă. GALAN, Z. R. 271. Pare că un rîu de bușteni curge printre munți. BOGZA, C. O. 372. Peștii... pluteau alături cu buștenii noduroși de stejari. ODOBESCU, S. III 276. ◊ (Ca termen de comparație pentru a arăta imobilitatea, insen­sibilitatea sau izolarea; uneori adverbial) Egreu să te vezi așa deodată strîns și să stai ca un buștean. SLAVICI, O. I 357. Găsi pe toți morți bușteni. ISPIRESCU, L. 139. De nu vii, bade-n o lună, Mă afli pe cîmp nebună; De nu-i veni într-un an, Mă afli neagră buștean! HODOȘ, P. P. 217. De știam Cît o să pat într-un an... Rămîneam singur buștean. TEODORESCU, P. P. 324. ◊ Expr. A dormi buștean = a dormi adînc. Neauzind cocoșul cîn- tînd, dormi buștean, pînă se apropie ziua bine. ȘEZ. V 20. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămînea) tot ne­dumerit, în urma unor explicații neclare. substantiv masculin buștean

a dormi buștean / dus / greu expr. a avea un somn profund. substantiv masculin adormibuștean

a se lămuri buștean expr. a rămâne nedumerit. substantiv masculin aselămuribuștean

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului buștean

buștean   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buștean bușteanul
plural bușteni buștenii
genitiv-dativ singular buștean bușteanului
plural bușteni buștenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z