brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce substantiv femininbrăileancă
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că. substantiv femininbrăileancă
brăileánca (dans) (bră-i-) s. f. art., neart. brăileáncă, g.-d. art. brăiléncii substantiv femininbrăileanca
brăileancă f. horă de Brăila. substantiv femininbrăileancă
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că. temporarbrăileancă
brăileancă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | brăileancă | brăileanca |
plural | brăilence | brăilencele | |
genitiv-dativ | singular | brăilence | brăilencei |
plural | brăilence | brăilencelor |