BRĂDÚI, brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Din brad. substantiv masculinbrădui
BRĂDÚI, brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Brad + suf. -ui. substantiv masculinbrădui
BRĂDUÍ, brădui, s. m. (Mold.) Brăduț. Nu era chiar un brad; era un brădui. SADOVEANU, O. A. II 193. substantiv masculinbrădui
brădui | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | brădui | brăduiul |
plural | brădui | brăduii | |
genitiv-dativ | singular | brădui | brăduiului |
plural | brădui | brăduilor |