brr definitie

BRR interj. 1. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig. 2. Exclamație care exprimă spaima prin care a trecut vorbitorul. 3. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața. invariabilbrr

brr interj. invariabilbrr

BRR interj. I. 1. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh. 2. Exclamație care exprimă spaima. 3. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața. II. Exclamație cu care oile sunt îndemnate la mers. III. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul tobei. – Onomatopee. invariabilbrr

BRR interj. I. 1. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața (de o mîncăre). Borșul mi-a înăcrit stomacul; mămăliga mi ș-a prins în gît și curechiul cel cu rață... (oțerindu-se) brrrrr !... de-aș avea un pic de colonie, să-mi mai dreg mirosul. ALECSANDRI, T. 1007. 2. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh ! Brr... da frig îi!... da frig îi!... Brr... parcă-mi curg sloiuri de gheață pe spinare! ALECSANDRI, T. I76. 3. Exclamație care exprimă o groază sau o neplăcere la amintirea unei spaime. Brr ! ce namilă de urs îmi ieșise in cale. POP. II. (Rar) Interjecție care imită sunetul tobei. Face iute o darabană... și începe a o bate ca de război: br... br... CREANGĂ, P. 310. invariabilbrr