BRONHI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bronhii”, „al bronhiilor”, „bronhie”. [Var. bronho-, bronș-. / < fr. broncho-, cf. gr. bronchos – trahee]. invariabilbronhi
BRONH(O)- /BRONHI(O)- /BRONȘ- elem. „bronhie”. (< fr. bronch/o/, bronchi/o/-. cf. gr. bronkhos, bronkhia, trahee) invariabilbronho
BRÓNHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee]. substantiv femininbronhie
BRÓNHIE s. f. fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. (< lat. bronchia, gr. bronkhia) substantiv femininbronhie
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămâni prin ramificații din ce în ce mai mici. – Fr. bronche (lat. lit. bronchia). substantiv femininbronhie
bronhii f. pl. numele celor două conducte prin care aerul trece din traheea-arteră în plămâni. substantiv femininbronhii
brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-) substantiv femininbronhie
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia. substantiv femininbronhie
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două tuburi cartilaginoase în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungesc în plămîni, prin ramificații din ce în ce mai mici. – Proruntat: -hi-e. substantiv femininbronhie
*brónchie și brónhie f. (vgr. pl. brónhia, dim. d. brónhos, gîtlej). Anat. Fiecare din cele doŭă conducte pin care intră aeru’n plămînĭ. substantiv femininbronchie