broancă definitie

credit rapid online ifn

broáncă (broánce), s. f.contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčkadrîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”. substantiv femininbroancă

broancă f. un fel de lăută sau violină (în Banat). [Origină necunoscută]. substantiv femininbroancă

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibroancă

broancă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular broancă broanca
plural broance broancele
genitiv-dativ singular broance broancei
plural broance broancelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z