brișcă definitie

credit rapid online ifn

brișcă (briște), s. f. – Trăsurică, șaretă. Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Berneker 93). substantiv femininbrișcă

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Magh. bicska. substantiv femininbrișcă

credit rapid online ifn

brișcă, briște s. f. (reg.) briceag substantiv femininbrișcă

bríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ (rut. rus. bg. brička, pol. bryczka, d. germ. birutsche, care vine d. it. biroccio, baroccio, „cu doŭă roate”). Mold. și (maĭ ales) Munt. Trăsurică (cu 2 saŭ 4 cu roate), nadișancă. V. cabrioletă. substantiv femininbrișcă

bríșcă1, briști, s.f. – Trăsură mică: „Știu că n-ai brișcă cu cai, / Nice locuri cu mălai” (Papahagi 1925: 227). – Din rus. bricika. substantiv femininbrișcă

bríșcă2, briște, s.f. – Briceag. – Din magh. bicska „briceag„, contaminat cu brici. substantiv femininbrișcă

bríșcă s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști substantiv femininbrișcă

brișcă f. Mold. cabrioletă. [Pol. BRYCZKA]. substantiv femininbrișcă

BRÍȘCĂ2, briști și briște, s. f. (Transilv.) Briceag. substantiv femininbrișcă

BRÍȘCĂ2, briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură de țară. – Rus bricka. substantiv femininbrișcă

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag). substantiv femininbrișcă

BRÍȘCĂ2, briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika. substantiv femininbrișcă

BRÍȘCĂ1, briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neaco­perită (v. cabrioletă); trăsură de țară. Îi aștepta brișcă galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. REBREANU, R. II 7. A alergat cu brișcă la moașa satului. CARAGIALE, M. 13. Brișcă mea-i la portița grădinei... Ne-am sui iute într-însa și nici tătarii nu ne-ar prinde. ALECSANDRI, T. I 214. – Pl. și: briște. – Variantă: (învechit) bricícă (pro­nunțat brici-că) (ALECSANDRI, T. 529) s. f. substantiv femininbrișcă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrișcă

brișcă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brișcă brișca
plural briști briștile
genitiv-dativ singular briște briștei
plural briște briștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z