brișcuță definitie

credit rapid online ifn

BRIȘCÚȚĂ1, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă1. substantiv femininbrișcuță

BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Din brișcă2 + suf. -uță. substantiv femininbrișcuță

credit rapid online ifn

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe substantiv femininbrișcuță

BRIȘCÚȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1. -Brișcă1 + suf. -uță. substantiv femininbrișcuță

BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță. substantiv femininbrișcuță

BRIȘCÚȚĂ, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2. Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73. substantiv femininbrișcuță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrișcuță

brișcuță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brișcuță brișcuța
plural brișcuțe brișcuțele
genitiv-dativ singular brișcuțe brișcuței
plural brișcuțe brișcuțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z