bricui definitie
- Vezi aici mai multe rimebricui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucui
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer]. verb tranzitivbricui
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibricui
| bricui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)bricui | bricuire | bricuit | bricuind | singular | plural | ||
| bricuind | bricuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | bricuiesc | (să)bricuiesc | bricuiam | bricuii | bricuisem | |
| a II-a (tu) | bricuiești | (să)bricuiești | bricuiai | bricuiși | bricuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | bricuiește | (să)bricuiai | bricuia | bricui | bricuise | ||
| plural | I (noi) | bricuim | (să)bricuim | bricuiam | bricuirăm | bricuiserăm | |
| a II-a (voi) | bricuiți | (să)bricuiți | bricuiați | bricuirăți | bricuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | bricuiesc | (să)bricuiască | bricuiau | bricuiră | bricuiseră | ||