BRÉGMĂ s.f. (Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr. bregma, cf. gr. bregma – cap]. substantiv femininbregmă
BRÉGMĂ s. f. punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. (< fr. bregma) substantiv femininbregmă
brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme substantiv femininbregmă
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma. substantiv femininbregmă
bregmă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bregmă | bregma |
plural | bregme | bregmele | |
genitiv-dativ | singular | bregme | bregmei |
plural | bregme | bregmelor |