brandenburg definitie

*brandebúrg n., pl. urĭ (fr. brandebourg, după numele provinciiĭ Germane Brandenburg. V. brandvathă și bandraburcă). Pl. Găitane cusute orizontal pe haĭnă și de ale căror capete se prind nasturiĭ numițĭ „căluși”, cum poartă călărașiĭ și roșioriĭ. – Și brambúrg (ca ceh. bramburk). Și brandebúr (după fr.) la J. Bt. Dat uit. 117 și 128. substantiv neutrubrandeburg

BRANDENBÚRG s.n. Șnur sau găitan care se coase ca podoabă pe pieptul unor haine. [Pl. -guri. / cf. fr. brandenbourg]. substantiv neutrubrandenburg

Brándenburg (nume de loc) (germ.) s. propriu n. substantiv neutrubrandenburg

BRANDENBÚRG s. n șnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine. (< fr. brandenbourg) substantiv neutrubrandenburg

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Fr. brandenbourg. substantiv neutrubrandenburg

brandenbúrg s.n. Șnur sau găitan care se coase, în rânduri paralele, pe pieptul unor haine, în dreptul butonierelor, ca podoabă. La ușile odăilor păzeau simeni, în frumoase straie roșii cu brandenburguri albastre (SADOV.). • pl. -uri. /<fr. brandenbourg; cf. nm. pr. Brandenburg, oraș și land în Germania. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv neutrubrandenburg

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri substantiv neutrubrandenburg

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg. substantiv neutrubrandenburg

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. (Mai ales la pl.) Șnururi sau găitane care se cos ca podoabă pe pieptul și (mai ales) în dreptul butonierelor unei haine (în special la uniformele militare). Soldații se legănau în șa, în mantalele lor cenușii care lăsau să se vadă cîte un colț de tunică roșie cu brandenburguri și pantaloni albi. DUMITRIU, N. 113. [Ședea] între un ofițer cu tunica plină de brandenburguri și un dregător mare. PAS, L. I 244. La ușile odăilor... păzeau șiimeni, în frumoase straie roșii cu brandenburguri albastre. SADOVEANU, Z. C. 139. – Variante: brandebúr (GHICA, S. 150), brandebúrg (SADOVEANU, O. VI 104) s. n. substantiv neutrubrandenburg