BRANCÁRDĂ s.f. Targă pentru transportul bolnavilor sau al răniților. [< fr. brancard]. substantiv femininbrancardă
BRANCÁRDĂ s. f. targă pentru transportul răniților. (< fr. brancard) substantiv femininbrancardă
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportarea răniților sau bolnavilor. – Fr. brancard. substantiv femininbrancardă
brancárdă s. f., g.-d. art. brancárdei; pl. brancárde substantiv femininbrancardă
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard. substantiv femininbrancardă
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targa pentru transportarea bolnavilor sau răniților. Sînt sanitari și brancarde. CAMILAR, N. I 54. O brancardă goală aștepta lingă ușa întredeschisă. BART, E. 252. ♦ (Ca pl.) Serviciul brancardelor. Chemați brancardele! CAMILAR, N. I 55. substantiv femininbrancardă
brancardă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | brancardă | brancarda |
plural | brancarde | brancardele | |
genitiv-dativ | singular | brancarde | brancardei |
plural | brancarde | brancardelor |