BRAMBURÍRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi. – V. bramburi. substantiv femininbramburire
bramburi, bramburesc I. v. t. a strica o anumită ordine, a încurca II. v. r. a umbla fără rost, de colo-colo verb tranzitivbramburi
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura. verb tranzitivbramburi
bramburire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bramburire | bramburirea |
plural | bramburiri | bramburirile | |
genitiv-dativ | singular | bramburiri | bramburirii |
plural | bramburiri | bramburirilor |