Alege sensul dorit: bordura -substantiv feminin bordura -verb tranzitiv

bordura definitie

credit rapid online ifn

BORDÚRĂ s.f. 1. Fâșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure]. substantiv femininbordură

BORDÚRĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure) substantiv femininbordură

credit rapid online ifn

BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului.Fr. bordure. substantiv femininbordură

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri substantiv femininbordură

bordură f. 1. margine garnisită; 2. cadrul unui tablou. substantiv femininbordură

*bordúră f., pl. ĭ (fr. bordure, d. border, a mărgini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornată orĭ nu (ca la un tabloŭ, la un strat de florĭ, la un trotuar). substantiv femininbordură

BORDÚRĂ, borduri, s.f 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure. substantiv femininbordură

BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca garnitură sau podoabă pe marginea unui obiect; chenar. O basma roșie cu bordură de fir. ODOBESCU, S. I 414. ◊ (Poetic) Soarele apusese după un lung șir de nori... pre care îi poleia cu o bordură de purpur. NEGRUZZI, S. I 236. ♦ Margine a unui lucru, servind ca întărire, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Cărămizi pentru borduriBordura trotuarului = șirul de pietre de granit care mărginește latura de către drum a trotuarului. Călcînd pe bordura trotuarului, ca să nu-ți depărtezi privirile de șină... te-ai împiedicat și-ai căzut. PAS, Z. I 16. substantiv femininbordură

BORDURÁ vb. I. tr. A supune operației de bordurare. [< bordură]. verb tranzitivbordura

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză verb tranzitivbordura

BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură. verb tranzitivbordura

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibordura

bordura  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)bordura bordurare bordurat bordurând singular plural
bordurând bordurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bordurez (să)bordurez borduram bordurai bordurasem
a II-a (tu) bordurezi (să)bordurezi bordurai bordurași borduraseși
a III-a (el, ea) bordurea (să)bordurai bordura bordură bordurase
plural I (noi) bordurăm (să)bordurăm borduram bordurarăm borduraserăm
a II-a (voi) bordurați (să)bordurați bordurați bordurarăți borduraserăți
a III-a (ei, ele) bordurea (să)bordureze bordurau bordura borduraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z