borcănat definitie

BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Din borcan + suf. -at. adjectivborcănat

borcănát, -ă adj. (d. borcan). Sud. Mare, gros, unflat: ardeĭ borcănat (NPl. Ceaur, 44), nas borcănat (iron.).- Și -ós, -oásă și bocîrnát (după bocîrn) și (est) borchinós. adjectivborcănat

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte adjectivborcănat

borcănat a. încovoiat: nasuri lungi borcănate PANN. adjectivborcănat

BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at. adjectivborcănat

BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). Stau de mă mir cum se face ca pipele... provenite din Germania să fie cu pîntecele borcănate ca pipa neamțului. ODOBESCU, S. II 303. Poamele [măselariței]... se află într-o teacă borcănată. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. adjectivborcănat