borac, boraci s. m. (pop.) copil mic substantiv masculinborac
boráci (-ciuri), s. n. – Unealtă, burghiu. Din. germ. bohren „a perfora”. substantiv neutruboraci
boráci s. n., pl. boráce substantiv neutruboraci
BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer. substantiv neutruboraci
boraci substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | boraci | boraciul |
plural | borace | boracele | |
genitiv-dativ | singular | boraci | boraciului |
plural | borace | boracelor |