BOLOMÉTRU s.n. Instrument foarte sensibil pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice, în special a celor din domeniul infraroșu. [< fr. bolomètre]. substantiv neutrubolometru
BOLOMÉTRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice. 2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice. 3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor. (< fr. bolomètre) substantiv neutrubolometru
bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre substantiv neutrubolometru
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre. substantiv neutrubolometru
bolometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bolometru | bolometrul |
plural | bolometre | bolometrele | |
genitiv-dativ | singular | bolometru | bolometrului |
plural | bolometre | bolometrelor |