bóĭniță f., pl. e (vsl. boĭnica, id.). Dos. Loc de luptă saŭ de exercițiŭ (stadiŭ). – La Stam. (după rus.) „baterie”. substantiv femininboĭniță
boiniță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | boiniță | boinița |
plural | boinițe | boinițele | |
genitiv-dativ | singular | boinițe | boiniței |
plural | boinițe | boinițelor |