bogoslóv (-vă), adj. – (Înv.) Teolog. Sl. bogoslovĭ, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulație pop. – Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica). substantiv masculinbogoslov
bogoslóv m. (vsl. bogoslovŭ, d. bogŭ, Dumnezeŭ, și solvo, cuvînt). L.V. Teolog. substantiv masculinbogoslov
bogoslov m. teolog sau cuvântătorul de Dumnezeu (supranumele sfântului Grigorie). [Slav. BOGOSLOVĬ, teolog]. substantiv masculinbogoslov
BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226. substantiv masculinbogoslov
bogoslov substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bogoslov | bogoslovul |
plural | bogoslovi | bogoslovii | |
genitiv-dativ | singular | bogoslov | bogoslovului |
plural | bogoslovi | bogoslovilor |