BÓCCE s.n. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului. [< it. (partita alle) bocce]. substantiv neutrubocce
bocce substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bocce | boccele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bocce | boccelui |
plural | — | — |