boacter, boacteri s. m. (pop.) polițist. temporarboacter
boácter, -i, (boactăr), s.m. – 1. Funcționar, angajat al primăriei; cel ce strânge impozitele. 2. Cantonier (ALR 1964: 872). 3. Paznic de noapte, polițist. 4. Paznic de câmp, gornic, vătav, pândaș (ALR 1971: 421). – Din germ. Wächter „paznic” (DA cf. DER). temporarboacter