blăznésc v. tr. (vsl. blazniti, a produce scandal, a înșela. V. blaznă). Vechĭ. Înșel, amăgesc, duc în greșeală. V. refl. Mă indignez. Mă las să fiŭ amăgit. Azĭ. Trans. Mă păcătoșesc. verb tranzitivblăznesc
blăznit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | blăznit | blăznitul | blăznită | blăznita |
plural | blăzniți | blăzniții | blăznite | blăznitele | |
genitiv-dativ | singular | blăznit | blăznitului | blăznite | blăznitei |
plural | blăzniți | blăzniților | blăznite | blăznitelor |