BLUÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Mică operă literară fără pretenții. 2. (Muz.) Bagatelă. [Pron. blu-e-. / < fr. bluette]. substantiv femininbluetă
BLUÉTĂ s. f. 1. mică operă literară fără pretenții. 2. bagatelă (2). (< fr. bluette) substantiv femininbluetă
bluetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bluetă | blueta |
plural | bluete | bluetele | |
genitiv-dativ | singular | bluete | bluetei |
plural | bluete | bluetelor |