blat definitie

BLAT, blaturi, s.n. (În gastronomie) Produs semipreparat de cofetărie-patiserie: un aluat gata copt, de formă rotundă (pentru torturi) sau dreptunghiulară (pentru prăjituri sau rulade). substantiv neutrublat

blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială). substantiv neutrublat

BLAT s.n. Aluat pentru prăjituri. [< germ. Blatt]. substantiv neutrublat

BLAT s. n. 1. foaie de aluat pentru tort. 2. suprafață (netedă) a unor obiecte. (< germ. Blatt) substantiv neutrublat

blat, blaturi s. n. 1. folosirea unui mijloc de transport în comun fără achitarea costului călătoriei. 2. vizionarea unui spectacol fără achitarea biletului de întrare. 3. operațiune ilicită (în general). 4. (înv.) tăinuitor, gazdă de hoți. 5. relație influentă. 6. mită. substantiv neutrublat

*blat s. n., pl. bláturi substantiv neutrublat

BLAT¹, blaturi, s. n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. – Din germ. Blatt. substantiv neutrublat

BLAT² s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. substantiv neutrublat

pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns substantiv neutrupebiteș

gabor blat expr. (intl.) polițist corupt. substantiv neutrugaborblat

a face blatul expr. 1. a călători într-un mijloc de transport în comun fără a achita costul călătoriei. 2. a urmări un spectacol fără a achita biletul. 3. a lua parte la acțiuni ilicite. substantiv neutruafaceblatul

a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șest expr. 1. a păstra un secret. 2. a acționa pe ascuns. substantiv neutruamergepebiteș