BLASFEMÍE s.f. Cuvânt prin care se insultă divinitatea sau religia; defăimare a celor considerate sfinte; hulă. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia]. substantiv femininblasfemie
BLASFEMÍE s. f. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem. (< lat. blasphemia) substantiv femininblasfemie
BLASFEMÍE s. f. Defăimare a ceea ce este considerat sfânt; hulă. – Lat. lit. blasphemia. substantiv femininblasfemie
*blasfemíe f. (vgr. blasphemia). Blasfem, hulă, ofensă a luĭ Dumnezeŭ și a religiuniĭ. substantiv femininblasfemie
blasfemíe s. f., art. blasfemía, g.-d. blasfemíi, art. blasfemíei substantiv femininblasfemie
BLASFEMÍE s. f. Defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinității; hulă1. – Din lat. blasphemia. substantiv femininblasfemie
BLASFEMÍE s. f. Defăimare a ceea ce e considerat sfînt; hulă. substantiv femininblasfemie
BLASFEMIÁ vb. intr. a rosti o blasfemie, a huli. (< germ. blasphemieren) verbblasfemia
blasfemia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)blasfemia | blasfemiere | blasfemiat | blasfemiind | singular | plural | ||
blasfemiind | blasfemiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | blasfemiez | (să)blasfemiez | blasfemiam | blasfemiai | blasfemiasem | |
a II-a (tu) | blasfemiezi | (să)blasfemiezi | blasfemiai | blasfemiași | blasfemiaseși | ||
a III-a (el, ea) | blasfemiază | (să)blasfemiai | blasfemia | blasfemie | blasfemiase | ||
plural | I (noi) | blasfemiem | (să)blasfemiem | blasfemiam | blasfemiarăm | blasfemiaserăm | |
a II-a (voi) | blasfemiați | (să)blasfemiați | blasfemiați | blasfemiarăți | blasfemiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | blasfemiază | (să)blasfemieze | blasfemiau | blasfemiară | blasfemiaseră |