BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Binecuvântare. – V. blagoslovi. substantiv femininblagoslovire
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri substantiv femininblagoslovire
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi. substantiv femininblagoslovire
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Faptul de a blagoslovi; binecuvîntare. Încă n-a venit vremea lui Manolache! Cînd are să vie, poate că blagoslovirea lui să aibă preț mai mare. CAMILAR, TEM. 93. substantiv femininblagoslovire
blagoslovi, blagoslovesc v. t. a bate, a lovi. verb tranzitivblagoslovi
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuvânta. – Slav (v. sl. blagosloviti). verb tranzitivblagoslovi
blagoslovì v. a binecuvânta. [Slav. BLAGOSLOVITI]. verb tranzitivblagoslovì
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă verb tranzitivblagoslovi
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. verb tranzitivblagoslovi
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuvînta. [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91. Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. ♦ Expr. (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110. ◊ Fig. (Familiar) A înjura. [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glumeț, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156. verb tranzitivblagoslovi
blagoslovésc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuvîntez. verb tranzitivblagoslovesc
blagoslovire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | blagoslovire | blagoslovirea |
plural | blagosloviri | blagoslovirile | |
genitiv-dativ | singular | blagosloviri | blagoslovirii |
plural | blagosloviri | blagoslovirilor |