bivalent definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebivalent
- Vezi aici mai multe rimebivalent
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuent
BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent]. adjectivbivalent
BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent) adjectivbivalent
BIVALÉNT, -Ă, bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Fr. bivalent. adjectivbivalent
bivalént adj. m., pl. bivalénți; f. bivaléntă, pl. bivalénte adjectivbivalent
BIVALÉNT, -Ă, bivalenți, -te, adj. 1. Care are două roluri, două funcții. 2. (Chim.) Care are valența doi. – Din fr. bivalent. adjectivbivalent
BIVALÉNT, -Ă, bivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. Oxigenul este bivalent. adjectivbivalent
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibivalent
| bivalent adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | bivalent | bivalentul | bivalentă | bivalenta |
| plural | bivalenți | bivalenții | bivalente | bivalentele | |
| genitiv-dativ | singular | bivalent | bivalentului | bivalente | bivalentei |
| plural | bivalenți | bivalenților | bivalente | bivalentelor | |