bitumat definitie

credit rapid online ifn

BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer]. adjectivbituma

BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer]. verb tranzitivbituma

credit rapid online ifn

BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer) verb tranzitivbituma

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer. verb tranzitivbituma

bitumá (a ~) vb., ind. prez. 3 bitumeáză verb tranzitivbituma

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer. verb tranzitivbituma

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibitumat

bitumat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bitumat bitumatul bituma bitumata
plural bitumați bitumații bitumate bitumatele
genitiv-dativ singular bitumat bitumatului bitumate bitumatei
plural bitumați bitumaților bitumate bitumatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z