BISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur]. adjectivbisector
BISECTÓR, -OÁRE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur) adjectivbisector
BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (În expr.) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – După fr. bissecteur. adjectivbisector
*bisectór, -oáre adj. (bi- și sector). Geom. Care taĭe drept în doŭă: plan bisectar, liniĭ bisectoare. – Fem. și -trice (după lat.). adjectivbisector
!bisectór adj. m.; f. sg. și pl. bisectoáre adjectivbisector
BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur. adjectivbisector
BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (Numai în expr.) Plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. adjectivbisector
BISECTOÁRE s.f. (Geom.) Dreaptă care pornește din vârful unui unghi, pe care îl împarte în două părți egale. [< bisector, după fr. bissectrice]. adjectivbisectoare
BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Linie dreaptă dusă prin vârful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale. – Din bisector. adjectivbisectoare
bisector adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bisector | bisectorul | bisectoare | bisectoarea |
plural | bisectori | bisectorii | bisectoare | bisectoarele | |
genitiv-dativ | singular | bisector | bisectorului | bisectoare | bisectoarei |
plural | bisectori | bisectorilor | bisectoare | bisectoarelor |