biplácă (bi-pla-) s. f., g.-d. art. biplắcii; pl. biplắci substantiv femininbiplacă
biplacă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | biplacă | biplaca |
plural | biplăci | biplăcile | |
genitiv-dativ | singular | biplăci | biplăcii |
plural | biplăci | biplăcilor |