bíne-credinciós adj. m., pl. bíne-credincióși; f. bíne-credincioásă, pl. bíne-credincioáse adjectivbinecredincios
bine-credincios | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bine-credincios | bine-credinciosul | bine-credincioasă | bine-credincioasa |
plural | bine-credincioși | bine-credincioșii | bine-credincioase | bine-credincioasele | |
genitiv-dativ | singular | bine-credincios | bine-credinciosului | bine-credincioase | bine-credincioasei |
plural | bine-credincioși | bine-credincioșilor | bine-credincioase | bine-credincioaselor |