BÍMPAȘA s. m. v. bimbașa. substantiv masculinbimpașa
BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbașı. substantiv masculinbimbașă
BÍMPAȘĂ s. m. v. bímbașă. substantiv masculinbimpașă
BÍMPAȘA s. m. v. bimbașa. temporarbimpașa
bimpașă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bimpașă | bimpașa |
plural | bimpași | bimpașii | |
genitiv-dativ | singular | bimpașă | bimpașei |
plural | bimpași | bimpașilor |