BILÓC adj., s.n. (Despre avioane) Cu două locuri. [Pl. -uri. / < bi- + loc, după fr. biplace]. substantiv neutrubiloc
biloc substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | biloc | bilocul |
plural | bilocuri | bilocurile | |
genitiv-dativ | singular | biloc | bilocului |
plural | bilocuri | bilocurilor |