BIGÁM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se găsește în situația de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de două ori, gr. gamos – căsătorie]. adjectivbigam
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se căsătorește a doua oară fără ca în prealabil să fie desfăcută legal prima căsătorie. – Fr. bigame (lat. lit. bigamus). adjectivbigam
*bigám, -ă adj. și s. (fr. bigame, d. lat. bigamus [d. bis, de doŭă orĭ și vgr. gámos, căsătorie] și digamus, d. vgr. digamos [d. dis de doŭă orĭ și gámos]). Jur. Care se însoară a doŭa oară fără să fi stricat căsătoria dintîĭ. adjectivbigam
bigám adj. m., s. m., pl. bigámi; adj. f., s. f. bigámă, pl. bigáme adjectivbigam
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se face vinovată de bigamie. – Din fr. bigame, lat. bigamus. adjectivbigam
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj. Care se căsătorește pentru a doua oară, fără ca în prealabil să fi fost desfăcută legal întîia căsătorie. adjectivbigam
bigam adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bigam | bigamul | bigamă | bigama |
plural | bigami | bigamii | bigame | bigamele | |
genitiv-dativ | singular | bigam | bigamului | bigame | bigamei |
plural | bigami | bigamilor | bigame | bigamelor |